Pentru a descrie comunitatea mea ar trebuie
sa încep cu îndepartatul 106 d.C. când Traian
cuceri Dacia. Asa s-a nascut poporul daco-roman. Populatia, deja
romanizata a conservat limba si identitatea latina intacte în
toate aceste secole, chiar daca a fost supusa dominatiei otomane
(pentru trei secole), influentei ruse mai înainte (pentru
mai mult de un secol) si apoi austro-ungarice.
Ajungând la secolul trecut, pot spune ca influenta dictaturii
a lasat profunde limitari în comportamentul nostru. Ma refer
la lipsa noastra de încredere, nu numai în afara dar
si în interiorul comunitatii noastre, care ne împiedica
sa fim mai bine organizati si mai bine informati, dar nu numai,
în acest mod riscam sa pierdem radacinile culturale, traditiile,
limba iar în aceste conditii este mai usor sa devii vulnerabil
din punct de vedere emotiv.
Singurile oportunitati pentru a ne reuni ne sunt oferite de Biserica
ortodoxa româna care încearca cu mijloacele sale sa
ne tina uniti, si ne ajuta sa nu ne simtim lasati în voia
sortii într-o tara straina.
Cîteva locuri de întâlnire ale comunitatii române
(în Roma) sunt la:
- Biserica S. M. in Campitelli în Via (str.) Santa Maria
in Campitelli (lânga Teatrul Marcello), unde în fiecare
duminica la 15,30 se întâlnesc tineri români
pentru Sfânta Liturghie celebrata în româna;
- Biserica Scala Coeli alle Tre Fontane în Via Laurentina,
289;
- Biserica Nativita del N.S.G.C. în Via Gallia, 162
si altele, unde comunitatea româna se întâlneste
pentru Sfânta Liturghie regasind în acele momente
credinta, puterea si radacinile propriului pamânt natal.
Potrivit datelor ISTAT, în 31 decembrie 2000, în toata
Italia suntem pe al 4-lea loc ca populatie rezidenta cu 31.075
de sex masculin si 31.187 de sex feminin cu un total de 62.262.
În Regiunea Lazio, suntem pe al 2-lea loc ca populatie rezidenta
straina (dupa filipini), de sex masculin sunt 9.582, de sex feminin
7.423 cu un total de 17.005.
Numai în Provincia de Roma populatia de sex masculin este
de 8.280 si cea de sex feminin 6.138.
În Roma românii rezidenti sunt 8.669 dintr-un total
de 151.221 cetateni straini rezidenti.
Comunitatea româna este o comunitate tânara, fâsia
de etate majoritara este cea cuprinsa între 20 si 40 de
ani. Sunt pesoane sosite în Italia singure sau urmând
reteau de rudenii si/sau prietenii (cunostinte), în cautare
de munca si de conditii de viata mai bune decât cele ce
se pot obtine actualmente în Romania.
Potrivit datelor ISTAT românii cu acte în regula sunt
raportat la toti imigrantii, cei care au demonstrat cea mai mare
crestere relativa (din 1992 pâna în 1999) de 28,5%.
Majoritatea barbatilor lucreaza în constructii iar femeile
ca menajere; dar nu numai, lucreaza în magazine, supermercaturi,
restaurante, ecc. iar altii au si activitati pe cont propriu.
La sfârsitul anului 2001, la INPS (Institutul National de
Prevederi Sociale) românii sunt 27.442 iar pentru INAIL
(Institutul National pentru Asigurari Impotriva Accidentelor de
Munca) sunt 47.785, pe al 3-lea loc dupa marochini si albanezi
(date ISTAT).
Nu lipsesc nici românii veniti în Italia pentru studii.
Potrivit datelor din „Dossier Statistico immigrazione 2002”
a Caritas-ului românii cu permis de sedere pentru studii
sunt pe al 8-lea loc printre nationalitatile prezente pentru acest
motiv în Italia; din acelasi sursa rezulta ca în 31/12/2001
românii cu permis de sedere în regula erau 75.377,
pe al treilea loc dupa Maroc si Albania.
În „sanatoria” din 1998 suntem pe al doilea
loc cu 11% dintre beneficiari, dupa albanezi.
Considerând ultima „sanatoria” este posibil
sa ne asteptam la o dublare a cifrei mai sus mentionata, adica
însumând românii cu permis de sedere în
regula cu cei care asteapta permisul de sedere vom fi probabil
150.000.
Nu putem sa-i uitam pe conationali nostri
care au pierdut munca datorita patronilor care nu au vrut sa declare
raportul de munca existent. Sindicatul UIL din Roma si Lazio,
a denunciat ca în doar 30 de zile de la începutul
“sanatoriei” ramasesera fara munca 700 cetateni români.
În acelasi timp sunt si cei care pentru a nu pierde munca
au trebuit sa plateasca si înca mai platesc impozitele care
ar fi trebuit sa fie platite de catre patronii lor.
În ceea ce priveste minorii care nu sunt însotiti
de parinti, în octombrie 2001 au rezultat la Comitetul pentru
Minori Straini (“I minori stranieri non accompagnati e la
deviazione-Marzo 2002”), dintr-un total de 8.146 semnalari
de minori care nu sunt însotiti de parinti, 7,9% sunt cetateni
români, al treilea post în clasifica pe natiuni. Majoritatea
sunt adolescenti care provin din familii cu grave dificultati
economice care trimit fii lor în afara cu speranta de a
obtine conditii mai bune pentru ei, nestiind pericolele pe care
le pot întâlni (trafic de droguri, prostitutie, afiliere
la delincventa organizata, furturi, ecc.).
Din acelasi sursa rezulta ca printre minori straini ospitati în
structurile de justitie pentru minori, dintr-un total de 3.008
minori straini care nu sunt însotiti de parinti, gasim pe
al saptelea post dupa Iugoslavia, Maroc, Albania, Nomazi, Algeria
si Croatia, minorii români cu 203 unitati.
Întorcâdu-ne la tema integrarii, chiar daca radacina
limbii române este limba latina ceea ce ne usureaza învatarea
limbii italiene iar cultura noastra este foarte apropriata de
cultura italiana, integrarea este oricum complexa. Sunt si români
care dorm sau merg sa manânce la Caritas; altii se gasesc
a trai în conditii inumane: sub poduri, în case darâmate,
în auto-demolari, în gari... Sunt si cei care î-si
pierd mintile, pentru ca în momentul în care ajung
în Italia descopera ca nu exista “paradisul”
care credeau ca îl vor gasi.
Fiind abia iesiti dintr-o dictatura pentru noi este înca
dificil sa întelegem întregul semnificat al democratiei,
sunt oricum scimbari pozitive, începem sa o apreciem; cresc
atitudinile pozitive si capacitatea noastra de a ne integra. Începem
sa învatam sa acceptam drepturile si îndatoririle
noastre, si încetul cu încetul sa organizam mai bine
viata noastra în comunitate.
Strada emigratiei pe care noi o strabatem în acest deceniu
a fost strabatuta în trecut si de popoarele europene care
acum fac parte din Comunitatea Europeana, Comunitate în
care suntem destinati sa intram si noi în 2007, si îmbogatiti
cum suntem de tot ce se poate învata de pozitiv din diversele
culturi cu care venim în contact, vom gasi forta de a schimba
în pozitiv comportamentul nostru în comunitate si
nu numai.
