De la un clandestin
fara documente, la prim-balerin in corpul de balet al emisiunii
televizive “Buona Domenica” (O duminica buna). Kledi
Kadiu, albanezul care a devenit faimos datorita talentului si
hotaririi sale si care la ora actuala este oaspetele cel mai cautat
la emisiuni ca: “Buona Domenica”, unde de ani intra
in unda in fiecare duminica linga un showmen de calibrul lui Maurizio
Costanzo, Luca Laurenti, pina la “C’è posta
per te” (Ai primit posta) unde joaca rolul instructorului
de dans al Mariei de Filippi. Kledi Kadiu povesteste in “Bota
Shqiptare” (Lumea Albaneza) basmul in care el joaca rolul
principal.
“Ciao, Kledi!" Fata, adolescenta care cine stie de
cind asteapta la Bar Cinecittà, cu o privire in care transpare
fericire saluta pe baiatul abia coborit din masina. El se intoarce,
si, chiar daca nu a mai vazut’o inainte, ii suride si o
saluta. Fata isi ia prietena la sub brat, chiar si amica a ramas
uimita si amindoua fetele izbucnesc intr’un ris exlaltat.
Baiatul de la "ciao" este Kledi Kadiu. Este de acum
obisnuit cu lumea care il opreste ca sa il salute. De cind a
inceput sa guste din succesul televiziunii italiene, a trebuit
sa se obisnuiasca si cu “consecintele” popularitatii.
Daca Fat Frumos ar sti si sa danseze, Kledi ar fi cu adevarat
un Fat Frumos. Cu toate astea, celelalte nobile caracteristici
ale imaginarului de basm nu ii lipsesc: corpul sculptat, plin
de muschi, fata din linii regulate, ochii surizatori. Are o privire
stranie, ceva intre timiditate si bucurie, ceva infantil ce merge
in sintonie cu pantalonii trei sferturi pe care Fat Frumos ii
imbraca. Ceva cu totul diferit de figura “macho” cu
care apare in fotografiile artistice sau in TV.
Un mic schimb de cuvinte reuseste sa te convinca ca Kledi este
asa cum ii este privirea, un paradox: un faimos balerin care
in acelasi timp a ramas modest, afectuos, sincer si foarte distins.
Cu calm, departindu’se cu delicatete de norul de fum provocat
de tigara mea, povesteste cum a reusit sa devina personajul din
basm.
A fost o data ca niciodata…
Cariera lui Kledi incepe ca pentru majoritatea albanezilor in
Italia, clandestin: “ Un corp de bal din Mantova a venit
in Albania in 1993 si a facut audieri pentru citiva balerini albanezi.
M’au invitat la Mantova cu o viza de studiu pentru o luna.
In schimb trebuia sa facem spectacole pentru ei. Eram toti albanezi
pregatiti in repertoriu clasic, in “Lacul Lebedelor”,
“Don Quijote", "Zhizel"...Spectacolele erau
de inalt nivel artistic, intrucit participau si balerini faimosi,
cunoscuti la nivel international, ca Leonard Xhokaxhi... In ciuda
acestui fapt, ne plateau 500.000 lire pe luna, atit. Doar pentru
chirie cheltuiam 350.000 lire. Te las pe tine sa imaginezi ce
puteam sa facem cu banii ce ne ramineau dupa ce plateam chiria.
Dar nu eram in regula cu documentele si deci nu puteam sa facem
nimic. Am aflat mai tirziu ca aceasta companie exploata o buna
parte dintre balerinii proveniti din tarile din Estul Europei.
Eu nu am facut armata in Albania, dar, intr’o oarecare masura
am facut armata la Mantova.”
"Oricum, eram foarte hotarit, chiar si in momentele cele
mai dificile: pentru mine, atit din punct de vedere al profesiei
dar si a banilor, nu s’a pus niciodata problema sa fac o
alta munca in afara celei de balerin..."
Ocuparea Ialiei
Kledi s’a nascut pe 7 aprilie 1974. "Este ziua cind
Italia a ocupat Albania." Dupa multe peripetii, Kledi reuseste
sa faca un contract de munca si sa aiba un permis de sedere. “In
acel moment am inceput sa ma gindesc ca as fi putut cu adevarat
sa reusesc. Am muncit la Rovereto pentru o perioada, dar intre
timp eram foarte concentrat si atent pe emisiunile de la TV. In
sfirsit a sosit ziua in care am inceput sa dansez intr’o
emisiune televiziva. Se numea "Il Grande Bluff", condus
de Paola Barale si Luca Barbareschi. Intre timp problemele cu
documentele nu se mai terminau: trebuia sa convertesc permisul
de sedere pe motive de munca subordonata in permis de sedere pentru
munca autonoma. Si era foarte multa birocratia. Dar cind ma gindeam
la situatia mea de la Mantova, situatia actuala mi se parea usoara…”
Din acel moment cariera lui Kledi a urcat mereu: “Garrison,
coreograful care se ocupa de balet in emisiuni, m’a ales
ca balerin in majoritatea acestora. In 1998 am inceput sa fac
parte din corpul de balet de la "Buona Domenica". In
acel mediu am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, din moment
ce timpul dedicat dansului era considerabil. In editia anului
1999 am fost ales ca prim-balerin al intregului corp de balet
din "Buona Domenica" compus din 16 persoane. M’am
simtit si ma simt si acum foarte satisfacut dar in acelasi timp
foarte responsabil: a fi prim-balerin inseamna a fi in centru
atentiei a milioane de ochi care iti urmaresc miscarea in acel
moment. M’am simtit foarte bine indeosebi in emisiunea "C'è
posta per te". In acea emisiune aveam tema de a o invata
sa danseze pe Maria de Filippi. In timpul serei de la “Telegatti”,
am dansat impreuna in fata personajelor celor mai cunoscute de
la TV italiana si din cinema”. Si Maria De Filippi pare
ca a ramas impresionata de profesionalitatea lui Kledi. Intr’un
interviu din revista ”Oggi”, sotia lui Maurizio Costanzo
a declarat ca transformarea sa exterioara o datoreaza a doua persoane:
Giorgio si Kledi. Giorgio este Giorgio Armani si Kledi este Kledi
Kadiu.
Showgirl
Alfabetul iubirii lui Kledi are doar o litera. Se chiama Daniela
Bello din Varese si este o showgirl, a facut parte din programul
TV “Passaparola” al lui Gerry Scotti, fantezie a inventatorilor
de emisiuni televizive. “ne’am indragostit in timpul
unui spectaco de teatru. Povestea nostra a durat 3 ani, apoi din
pacate s’a terminat din cauza distantei dintre noi: eu locuiesc
in Roma iar ea la Milano. Cu toate problemele pe care aveam amindoi
nu reuseam sa ne intilnim des iar acum sunt un single. Am ramas
cu Daniela foarte bine. Vorbim des la telefon.”
Nu doar Kledi
“ Daca faptul de a fi albanez a fost un obstacol Bineinteles,
in mod deosebit la inceput. Acum este diferit. Dar, oricum, cu
noi sunt un pic sceptici in privinta profesiei. Aproape toti albanezii
care sunt in capul baletului aici in Italia vin cu o pregatire
profesionala excelenta. Academia de Arte Frumoase de la Tirana
te face sa suferi, dar in final devii un bun profesionist. Probabil
ca asta e motivul pentru care multi artisti albanezi au cistigat
un loc cu demnitate in internul companiilor artistice. Cind am
ajuns eu la televiziunea italiana am gasit alti albanezi care
munceau si continua si acum sa munceasca. Ilir Shaqiri, spre exemplu,
este un foarte bun balerin si este un prieten de’al meu.
El lucreaza in corpul de bal din “Buona Domenica”
si a muncit din anul 1995 cu “La Corrida” a lui Corrado.
As putea sa citez si alti balerini ca Leonard Xhokaxhi, Enkel
Zhuti, Remis Kaceli, Lindita Amataj, Olta Bitri, Julian Shtino,
multi dintre ei s’au afirmat si la nivel international prin
baletul de repertoriu.”
Cintecul lebedei
Se spune ca baletul ar fi cintecul corpului, citeodata este un
cintec de bucurie, citeodata de durere. Se spune ca ar fi poezia
picioarelor, picioarele sunt considerate instrumentele sacre ale
balerinului, sacre precum picioarele fotbalistului , iar Kledi
este constient ca timpul cind nu va mai putea exprima aceasta
poezie cu ele va ajunge in graba.
“Sunt constient ca pentru un balerin momentul cind reflectoarele
se sting nu intirzie sa apara din cauza virstei. In ceea ce ma
priveste voi continua sa dansez pina voi putea. Mai tirziu mi’a
place sa dezvolt proiectul meu de o scoala de balet sau de coreografie.”
Exista un tip de nebunie in timpul dansului care face bine la
toti, cu siguranta. Lui Kledi, persoana distinsa si hotarita,
fara nici un dubiu i’a facut bine. “ Ma rog ca proiectele
in care particip sa mearga inainte cu ritmul primilor ani.”
Dupa noi rugaciunea este buna nu numai
pentru genunchi, dar si pentru dansul in sine.
Luat din revista Bota Shqiptare
